Gheorghe Ciuhandu, actualul primar al Timişoarei, ar putea candida sub sigla PNŢCD la alegerile locale din 10 iunie, pentru cel de-al cincilea mandat de primar, transmite corespondentul MEDIAFAX.
Biroul Naţional de Conducere al PNŢCD a decis să îl susţină pe actualul primar al Timişoarei, Gheorghe Ciuhandu, pentru o nouă candidatură la funcţia de primar al Timişoarei, a declarat, marţi, corespondentului MEDIAFAX Aurelian Pavelescu, preşedintele ţărăniştilor.
"S-a hotărât ca domnul Ciuhandu să fie candidatul PNŢCD la Primăria Timişoara. Am trecut peste orgolii. Era clar că interesul partidului este mai important. Biroul Naţional de Conducere a decis că aceasta este varianta cea mai bună", a declarat Aurelian Pavelescu.
Gheorghe Ciuhandu a confirmat, pentru corespondentul MEDIAFAX, că a ajuns la o înţelegere cu Aurelian Pavelescu în privinţa alegerilor, fără să dea detalii în privinţa candidaturii sale.
"Am avut o discuţie cu domnul Pavelescu şi am convenit ca, în conformitate cu dorinţa exprimată de membrii partidului din judeţul Timiş,să mergem în aceste alegeri ca şi PNŢCD (filiala din Timiş a ţărăniştilor - n.r.). Purtăm discuţii în continuare", a spus Gheorghe Ciuhandu.
Acesta declarase în repetate rânduri că are mai multe oferte de la alte partide, de a candida pentru un nou mandat, însă îşi exprima dorinta de a putea candida sub sigla şi însemnele PNŢCD.
Gheorghe Ciuhandu este un susţinător al lui Victor Ciorbea şi declara recent că negocierile pe care le poartă acesta cu USL vizează "un protocol de afiliere la ceea ce înseamnă actul constitutiv al USL", însă acestea excludeau Timişul.
"Avem discuţii acolo, la USL. Ceea ce negociază domnul Ciorbea (liderul ţărănist Victor Ciorbea - n.r.) e un protocol de afiliere la ceea ce înseamnă actul constitutiv al USL, sunt nişte chestiuni de la care Timişul este exceptat. Chiar şi Crin Antonescu a spus, într-un interviu, că PNŢCD Timiş este altceva. Personal, nu am solicitat nimic, niciun favor de la nimeni. Nu eu am solicitat, am fost apelat de alţii şi deocamdată nu am obligaţii faţă de nimeni şi după cum evoluează lucrurile mă mai gândesc ce voi face. Noi avem această problemă dramatică, faptul că un partid istoric este practic oprit să candideze la alegeri. În judeţ şi în Timişoara avem totuşi o forţă şi performanţe care nu pot fi negate. Discuţiile astea despre candidaturi şi susţineri sunt discuţii pe care nu le-am provocat eu, ci am fost provocat şi mă voi decide, punând în balanţă toate aceste chestiuni, ce voi face", declara Gheorghe Ciuhandu
UPDATE:
În PNŢCD se pare că e pe cale să se facă marea împăcare. După ce partidul a fost scindat, timp de câţiva ani, în două facţiuni care şi-au disputat dreptul de a conduce formaţiunea politică, la începutul acestei săptămâni, Aurelian Pavelescu, cel care a câştigat în instanţă dreptul de a conduce partidul, şi Gheorghe Ciuhandu, unul din liderii formaţiunii care a pierdut în faţa judecătorilor, au reuşit un acord de pace.
Ciuhandu a declarat că el şi Pavelescu au reuşit să stabilească un acord potrivit căruia membrii formaţiunii actualului primar al Timişoarei vor putea candida la alegerile locale sub sigla PNŢCD. Ciuhandu afirmă însă că nu s-a decis dacă va fi candidatul PNŢCD la Primăria Timişoara.
„Am avut luni o discuţie cu domnul Aurelian Pavelescu şi am convenit, conform dorinţei membrilor PNŢCD, să mergem pe PNŢCD în judeţul Timiş la aceste alegeri şi purtăm discuţii în continuare”, a declarat Ciuhandu.
Liderul ţărăniştilor a recunoscut că în ultima perioadă a purtat negocieri şi cu USL şi cu PDL, însă acestea nu s-au concretizat.
„Am avut contacte şi cu dumnealor, cu PDL-ul, varianta Mişcării Populare nu se va face în judeţul Timiş. Şi cu USL-ul am fost solicitat în diverse moduri să participăm şi pentru a nu fi niciun fel de conslicte în USL eu personal nu intru în această combinaţie. Să rămână dumnealor cu oamenii pe care îi au şi să îşi facă echipa pe care o cred”, a mai spus Ciuhandu.
Pavelescu: Ciuhandu va fi candidatul PNTCD la Primaria Timisoara
Liderul PNŢCD, Aurelian Pavelescu, afirmă că Ciuhandu va fi candidatul ţărăniştilor la Primăria Timişoara, iar lista de consilieri va fi formată din membri ai ambelor tabere.
„Ciuhandu va fi candidatul PNŢCD la Primăria Timişoara. Este o formă de comun acord pentru a realiza şi unificarea partidului la Timişoara. Aceste conflicte puteau fi depăşite de mai multă vreme, dar e bine că s-au depăşit acum. Şi doamna Vlad (preşedintele PNŢCD, aripa Pavelescu – n.r.) a înţeles că acest acord e în interesul partidului. Sunt convins că Timişoara şi Timişul vor rămâne ale PNŢCD-ului”, a spus Pavelescu.
Întrebat dacă Ciuhandu este candidatul la Primăria Timişoarei, după ce acesta a afirmat că nu s-a decis încă asupra acestui aspect, Pavelescu a răspuns: „E o discuţie internă şi nu pot spune mai multe acum. E decizia domnului Ciuhandu cine va candida la Timişoara şi Timiş, dar în orice caz doresc ca ele să rămână ale PNŢCD-ului.”
Conducerea filialei a ajuns, temporar, în sarcina lui Aurelian Pavelescu, urmând ca, în viitorul apropiat, ţărăniştii din ambele tabere să îşi stabilească liderii.
NIHIL SINE DEO.... "A fi taranist,e un mod de viata si un exemplu pentru cei din jur.."
Tineretul Universitar PNTCD
Se afișează postările cu eticheta TARANIST.. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta TARANIST.. Afișați toate postările
marți, 3 aprilie 2012
vineri, 19 august 2011
Asociatia Secreta "ARDEALUL"...ce a insemnat pentru romani si pentru PNTCD??...
Liderii românilor ardeleni s-au organizat pentru a lupta împotriva horthyştilor
Societatea secretă era organizată după modelul lojilor masonice, fără însă să fie obedientă acestora.
Datorăm cercetătorului Liviu Petre Niţu, dar şi coordonatorului unui volum mai puţin cunoscut azi, apărut în 2005, la editura „Nemira", Adrian Nicolae Petcu, descoperirea în arhivele Securităţii a unui document cu o mare încărcătură istorică, despre o acţiune, cred, până la publicarea cărţii amintite, rămasă necunoscută: organizarea, ca o reacţie la Diktatul de la Viena, prin care Transilvania de Nord a fost luată României şi oferită Ungariei horthyste, a unei asociaţii secrete denumită „Ardealul".
Autorul publică integral statutul, dar, prin notele de la subsol, dă numeroase informaţii despre conducerea ei şi despre unii membri de frunte ai acestei societăţi secrete. Nu fără a sublinia un fapt frapant: că acesta a fost un tip de acţiune relativ nou pe lângă cele existente la jumătatea secolului al XIX-lea - de regulă obediente lojilor masonice occidentale.
Care era scopul principal al societăţii secrete?
Or, fără a avea vreo legătură cu acestea, la începutul lunii septembrie 1940, a luat fiinţă Ascociaţia secretă „Ardealul", care îşi propunea ca obiectiv principal „readucerea la patria mumă (...) a tuturor teritoriilor pierdute de statul român" în anul 1940. Din asociaţie putea face parte „orice român creştin din ţară şi de peste hotare".
Societate girată de episcopi
Interesant este că din comitetul de conducere făceau parte atât înalţii prelaţi ai bisericilor româneşti din Ardeal - ortodoxă şi greco-catolică -, precum şi o serie de politicieni proveniţi din PNŢ şi PNL. Între înalţii prelaţi se aflau Nicolae Bălan, capul bisericii ortodoxe din Ardeal, şi Alexandru Nicolescu, arhiepiscop greco-catolic de Alba Iulia şi Făgăraş şi mitropolit al Blajului. Funcţia de preşedinte al asociaţiei era deţinută de mitropolitul ortodox al Ardealului Nicolae Bălan, iar cele de vicepreşedinţi, de Iuliu Maniu şi Dinu Brătianu. Secretari erau Constantin (Bebe) Brătianu şi Ion Lugoşianu, doctor al Înaltei Şcoli de Studii Politice de la Paris, fost ministru între 1928-1932. Din comitet au mai făcut parte: Ioan Mihalache, Giţă Pop, Gheorghe Brătianu, Vasile Sassu, dr. Constantin Angelescu etc.
Interesante sunt şi aspectele pe care le redă autorul despre una dintre conferinţele convocate de primul ministru de atunci, Ion Gigurtu, pe 2 septembrie 1940. La ea au luat parte Iuliu Maniu, Dinu Brătianu, Valer Pop, Alexandru Lapedatu, Emil Haţieganu şi alţii, dar şi înalţii prelaţi Nicolae Bălan, Alexandru Nicolescu ori Iuliu Hossu, care, în cuvântul lor, s-au ridicat ferm împotriva acestui rapt din teritoriul României Mari. Ei au declarat cu această ocazie că vor duce o luptă hotărâtă pentru recuperarea teritoriului furat astfel.
Mitropolitul Bălan a afirmat chiar că „mai bine să cădem decât să cedăm". De altfel, autorul mai redă şi un crâmpei din însemnările istoricului Silviu Dragomir, participant la un Consiliu de Coroană, în care Nicolae Bălan afirmase: „În numele meu, al clerului şi poporului pe care-l păstoresc, declar că protestez cu demnitate şi hotărâre împotriva nedreptăţii ce ni se face şi vom lupta prin toate mijloacele pentru înlăturarea ei". Şi tot el declarase: „Nu trăim din obedienţă. Ne trebuie o nouă înălţare a conştiinţei naţionale. Nu-mi pierd încrederea în viitorul neamului nostru"... Aşa au vorbit şi Dinu Brătianu, Ioan Mihalache, Mihai Popovici, generalul Arthur Vătăşanu, Victor Antonescu.
Prevederi dure
În ceea ce priveşte asociaţia secretă, este redat în întregime statutul, alcătuit din 15 articole, unele dintre ele de-a dreptul şocante pentru zilele noastre. Iată, de exemplu, ce spune art. 4: „Asociaţia se compune dintr-o serie nelimitată de grupe, compuse din trei membri selecţionaţi în mod riguros...", iar art. 5 continuă: „Fiecare membru formează şi iniţiază un nou grup de trei membri, fiecare dintre aceştia repetând operaţia ş.a.m.d.". Iar art 6. precizează: „Nici un membru nu are voie să cunoască pe altul din asociaţie decât pe cei din grupul său, pe cel care a iniţiat grupul şi a format grupul iniţiat de el însuşi". Sau art. 12: „Şeful, conducătorii şi iniţiatorii mişcării «Ardealul», neurmărind interese personale sau de grup, nu vor apărea niciodată ca atare opiniei publice şi nu vor putea fi cunoscuţi de nimeni. Dacă nu vor cădea în luptă şi vor mai fi în viaţă, în clipa marii victorii, ei vor trece o dată cu dizolvarea Asociaţiei «Ardealul» în rândurile marii comunităţi naţionale ca simpli anonimi, fără a putea dezvălui cuiva rolul pe care l-au jucat şi acţiunile pe care le-au întreprins"...
Societatea secretă era organizată după modelul lojilor masonice, fără însă să fie obedientă acestora.
Datorăm cercetătorului Liviu Petre Niţu, dar şi coordonatorului unui volum mai puţin cunoscut azi, apărut în 2005, la editura „Nemira", Adrian Nicolae Petcu, descoperirea în arhivele Securităţii a unui document cu o mare încărcătură istorică, despre o acţiune, cred, până la publicarea cărţii amintite, rămasă necunoscută: organizarea, ca o reacţie la Diktatul de la Viena, prin care Transilvania de Nord a fost luată României şi oferită Ungariei horthyste, a unei asociaţii secrete denumită „Ardealul".
Autorul publică integral statutul, dar, prin notele de la subsol, dă numeroase informaţii despre conducerea ei şi despre unii membri de frunte ai acestei societăţi secrete. Nu fără a sublinia un fapt frapant: că acesta a fost un tip de acţiune relativ nou pe lângă cele existente la jumătatea secolului al XIX-lea - de regulă obediente lojilor masonice occidentale.
Care era scopul principal al societăţii secrete?
Or, fără a avea vreo legătură cu acestea, la începutul lunii septembrie 1940, a luat fiinţă Ascociaţia secretă „Ardealul", care îşi propunea ca obiectiv principal „readucerea la patria mumă (...) a tuturor teritoriilor pierdute de statul român" în anul 1940. Din asociaţie putea face parte „orice român creştin din ţară şi de peste hotare".
Societate girată de episcopi
Interesant este că din comitetul de conducere făceau parte atât înalţii prelaţi ai bisericilor româneşti din Ardeal - ortodoxă şi greco-catolică -, precum şi o serie de politicieni proveniţi din PNŢ şi PNL. Între înalţii prelaţi se aflau Nicolae Bălan, capul bisericii ortodoxe din Ardeal, şi Alexandru Nicolescu, arhiepiscop greco-catolic de Alba Iulia şi Făgăraş şi mitropolit al Blajului. Funcţia de preşedinte al asociaţiei era deţinută de mitropolitul ortodox al Ardealului Nicolae Bălan, iar cele de vicepreşedinţi, de Iuliu Maniu şi Dinu Brătianu. Secretari erau Constantin (Bebe) Brătianu şi Ion Lugoşianu, doctor al Înaltei Şcoli de Studii Politice de la Paris, fost ministru între 1928-1932. Din comitet au mai făcut parte: Ioan Mihalache, Giţă Pop, Gheorghe Brătianu, Vasile Sassu, dr. Constantin Angelescu etc.
Interesante sunt şi aspectele pe care le redă autorul despre una dintre conferinţele convocate de primul ministru de atunci, Ion Gigurtu, pe 2 septembrie 1940. La ea au luat parte Iuliu Maniu, Dinu Brătianu, Valer Pop, Alexandru Lapedatu, Emil Haţieganu şi alţii, dar şi înalţii prelaţi Nicolae Bălan, Alexandru Nicolescu ori Iuliu Hossu, care, în cuvântul lor, s-au ridicat ferm împotriva acestui rapt din teritoriul României Mari. Ei au declarat cu această ocazie că vor duce o luptă hotărâtă pentru recuperarea teritoriului furat astfel.
Mitropolitul Bălan a afirmat chiar că „mai bine să cădem decât să cedăm". De altfel, autorul mai redă şi un crâmpei din însemnările istoricului Silviu Dragomir, participant la un Consiliu de Coroană, în care Nicolae Bălan afirmase: „În numele meu, al clerului şi poporului pe care-l păstoresc, declar că protestez cu demnitate şi hotărâre împotriva nedreptăţii ce ni se face şi vom lupta prin toate mijloacele pentru înlăturarea ei". Şi tot el declarase: „Nu trăim din obedienţă. Ne trebuie o nouă înălţare a conştiinţei naţionale. Nu-mi pierd încrederea în viitorul neamului nostru"... Aşa au vorbit şi Dinu Brătianu, Ioan Mihalache, Mihai Popovici, generalul Arthur Vătăşanu, Victor Antonescu.
Prevederi dure
În ceea ce priveşte asociaţia secretă, este redat în întregime statutul, alcătuit din 15 articole, unele dintre ele de-a dreptul şocante pentru zilele noastre. Iată, de exemplu, ce spune art. 4: „Asociaţia se compune dintr-o serie nelimitată de grupe, compuse din trei membri selecţionaţi în mod riguros...", iar art. 5 continuă: „Fiecare membru formează şi iniţiază un nou grup de trei membri, fiecare dintre aceştia repetând operaţia ş.a.m.d.". Iar art 6. precizează: „Nici un membru nu are voie să cunoască pe altul din asociaţie decât pe cei din grupul său, pe cel care a iniţiat grupul şi a format grupul iniţiat de el însuşi". Sau art. 12: „Şeful, conducătorii şi iniţiatorii mişcării «Ardealul», neurmărind interese personale sau de grup, nu vor apărea niciodată ca atare opiniei publice şi nu vor putea fi cunoscuţi de nimeni. Dacă nu vor cădea în luptă şi vor mai fi în viaţă, în clipa marii victorii, ei vor trece o dată cu dizolvarea Asociaţiei «Ardealul» în rândurile marii comunităţi naţionale ca simpli anonimi, fără a putea dezvălui cuiva rolul pe care l-au jucat şi acţiunile pe care le-au întreprins"...
Abonați-vă la:
Comentarii (Atom)

