Victor Ciorbea:"Eu am indoieli ca este o solutie sa schimbi un FSN cu altul"

 Domnul Presedinte PNTCD,Victor CIorbea, a declarat urmatoarele:

Există o lipsă acută de încredere în cei care sunt acum la putere. […] Trebuie în mod cert să se reclădească, să se reconstruiască încrederea. Pentru că oamenii vedeţi bine că nu mai au încredere în nimic. Au fost minţiţi, păcăliţi de atâtea ori şi nu mai au încredere.” [...]
“Toate canalele de comunicare cu cetăţenii au fost întrerupte în ultimii trei ani să spunem, dar mai ales în ultimii doi ani. După alegeri, când preşedintele a fost reales, oamenii se aşteptau totuşi la o schimbare. Ce a venit, în plan politic? Boc 2, Boc 3, Boc 4, Boc 5, şi asta creându-se UNPR-ul prin smulgerea unor parlamentari de la alte partide. Deci evident că asta a nemulţumit pe oamenii care votaseră un partid sau altul.” [...]
“Vorbeam despre dialog. Sigur că la ora actuală lipsa de încredere în guvern şi în putere în ansamblu este uriaşă. Şi nu văd cum ar putea reconstrui aceste punţi de legătură cu societatea civilă, cu oamenii simpli pe care i-au ignorat şi de ale căror sentimente, de ale căror atitudini nu au ţinut seama atâta vreme. Acuma sigur că în plan politic, în funcţie de ceea ce există pe scena politică, e uşor de spus: sigur, alegeri anticipate, venim cu alternativa – opoziţia existentă, USL-ul, nu ştiu mai cum. [...] Se va ameliora ceva. Nu ştiu dacă se va ameliora ceva fundamental. Ori oamenii tocmai de aceea, cei din stradă, refuză, de regulă, inclusiv pe cei din opoziţie să fie prezenţi alături de ei. Pentru că vor să revină la nişte principii morale şi la nişte oameni politici de o cu totul altă factură, care să se bazeze pe cinste, pe corectitudine, pe moralitate, nu pe jaf, nu pe înavuţire cu orice preţ, nu pe miliardari sau pe sute de milioane care stau în spatele unui partid sau altul, etc. Tocmai pe acest fundal cred eu că trebuie regândită şi o reformă profundă, dacă vreţi, şi a Constituţiei, şi a clasei politice [...]
“Dacă ne uităm numai la spectrul politic existent, sigur că alternativa la Putere este Opoziţia. Numai că eu am mai spus-o, sincer, că eu am îndoieli că este o soluţie să schimbi un FSN cu altul. Deci din punctul ăsta de vedere eu am reţinerile mele faţă de cele două FSN-uri care ne guvernează de 22 de ani. Şi că ar fi timpul să vină, să se formeze, să se coaguleze inclusiv în rândul lor şi să ajungă la putere oameni cu credinţă în Dumnezeu, oameni serioşi, oameni care să aibă o meserie şi să aibă acumulate nişte venituri sau proprietăţi şi aşa mai departe.” [...]
“Oamenii ăştia există. Nu intru acuma în pledoarii pro domo, că-i avem în PNŢCD, care e extraparlamentar şi tocmai pentru că nu se doreşte să intrăm în Parlament probabil că va fi «naţionalizat» partidul şi dat unor indivizi paraşutaţi sau infiltraţi în partid şi apoi să fie folosit în interese care n-au nicio legătură cu istoria acestui partid. Dar vorbesc chiar de preocupările celor din piaţă şi, nu în ultimul rând – sigur, veţi spune că n-are nicio legătură – totuşi în pieţe vedem adesea portretul regelui. Deci şi ideea de monarhie trebuie foarte serios gândită, nu respinsă ab initio.” [...]
“Problema este că [...] mie mi se pare aberant că în Constituţia din ’91 s-au introdus câteva prevederi că nu pot fi schimbate niciodată – deci pe zeci sau sute de ani sau mii de ani de acum încolo – prevederile referitoare la forma de guvernământ, deci republică sau monarhie, referitoare la alte şi alte aspecte. Acestea ar trebui să dispară. Deci, primul pas: ar trebui să se scoată această interdicţie de a se putea opta” [...]
“Oamenii noştri, membri ţărănişti sau chiar lideri, au fost prezenţi şi în judeţe şi peste tot, sunt cunoscuţi în localităţile respective că sunt membri PNŢCD şi nici unul n-a fost dat afară de la manifestaţii sau nu a fost îmbrâncit sau insultat. Şi aici, în Bucureşti, am colegi care au participat în fiecare zi. Eu nu m-am dus acolo şi nici n-o să mă duc zilele acestea, pentru că mi se pare normal ca oamenii să se manifeste aşa cum cred ei de cuviinţă, să nu aibă sentimentul că se urmăreşte confiscarea ţelurilor, obiectivelor, aspiraţiilor lor şi e foarte bine că lucrurile se petrec aşa.” [...]
“În ce mă priveşte, […] eu repet: pe termen scurt, sigur, soluţia ar fi aceasta – vine opoziţia etc. – însă legând lucrurile de aspectele esenţiale ale celor care sunt în piaţă şi care nu aparţin vreunei formaţiuni politice – eu am certitudinea că trebuie să asistăm la o schimbare într-adevăr din temelii a sistemului, a sistemului actual, inclusiv cu modificări constituţionale, de altă natură, cu asigurarea accesului cetăţenilor într-o mult mai mare măsură în luarea deciziilor publice, în influenţarea lor. Şi, sigur, sistemul ăsta mafiot, clientelar – pe care l-a practicat şi PDSR-ul şi, mă rog, diversele forme de FSN – astea trebuie să dispară. Cum poţi să accepţi ca Afrodita să cheltuie într-o lună pe pantofi mai mult decât cheltuie 10 familii de oameni obişnuiţi pentru întreg anul să-şi asigure întreţinerea?! Şi aşa mai departe. E doar un exemplu.
Deci nu se mai poate merge pe acest drum. După cum eu aş sublinia că n-ar fi rău, cred, ca oameni care au pregătirea, experienţa necesară să-i ajute pe cei din pieţe – de ce nu? – dacă vor, să-şi creeze un partid nou. Generaţia nouă vrea un partid nou. Văd că au intrat şi cei din diasporă, tinerii care sunt la studii, la masterate, la doctorate, din diverse colţuri ale lumii, îşi anunţă şi ei solidaritatea. De ce să nu fie ajutaţi chiar să-şi construiască un partid nou, cu alte idei, cu alte principii morale, corecte, şi care să scoată România din acest marasm în care se află?” [...] ” De ce să nu le dăm şi posibilitatea să facă aşa ceva?” [...]
“PNȚCD este cel mai vechi partid din Europa continentală, din 1869. [...]
Dacă optează cu PNŢCD cu toată istoria lui, sigur c-am fi fericiţi, dar nu vrem să le confiscăm acest demers. Dacă optează pentru un partid propriu, creat de ei, nou, bazat, în esenţă, pe aceleaşi principii morale pe care le avem noi şi pentru care au murit celebrii martiri Maniu, Mihalache… Coposu şi toţi ceilalţi, Ion Diaconescu, şi-au consacrat viaţa acestor idei… Ei bine, ei pot să creeze o altă formaţiune, dar sunt convins că din punct de vedere moral vor opta pentru aceleaşi soluţii şi pentru aceleaşi principii pe care le-a promovat, de aproape 150 de ani, partidul nostru.

Fostul ministru PNTCD Mircea Ciumara a plecat dintre noi..

Fostul ministru în guvernarea CDR Mircea Ciumara a murit, în noaptea de vineri (13.01.2012) spre sâmbătă, la vârsta de 68 de ani,conform comunicatului  PNŢCD.

Trupul neînsufleţit al fostului ministru ţărănist este depus la capela cimitirului Băneasa. Înmormântarea urmează să aibă loc duminică, la ora 12.00.
Mircea Ciumara a fost doctor în economie şi a deţinut mai multe funcţii ministeriale în perioada 1996 - 2000.
El a fost membru al Camerei Deputaţilor pentru două mandate, între 1992 şi 2000.

În perioada decembrie 1996 - decembrie 1997, Ciumara a fost ministru de Finanţe, iar din decembrie 1997 până în aprilie 1998 a fost ministru al Industriei şi Comerţului.

Mircea Ciumara a fost de asemenea, între decembrie 1999 şi decembrie 2000, ministru de stat, preşedintele Consiliului de Coordonare Economică şi Financiară, ministru pentru relaţiile cu Parlamentul.

În PNŢCD, Mircea Ciumara a deţinut funcţia de vicepreşedinte între anii 1996 şi 2000, iar din septembrie 1999 până în decembrie 2000 a fost preşedinte al Organizaţiei PNTCD Bucureşti.

Primul pas concret spre Unificare..PNTCD Cluj..Felicitari!

Conventie intre liderii gruparilor taraniste de la Cluj.
Transcriere a documentului scanat si atasat;

În cadrul şedinţei Organizaţiei Judeţene a PNŢCD Cluj din 11 noiembrie, s-a luat decizia de susţinere a candidaturii la funcţia de preşedinte a PNŢCD Cluj a domnului prof. univ. dr. Doru Radosav.

“Considerăm că personalitatea domnului D. Radosav precum şi experienţa sa politică în cadrul PNŢCD îl recomandă pentru această funcţie. De asemenea, credem că domnia sa va da dovadă de echidistanţa necesară, după unificarea tuturor forţelor PNŢCD, la Cluj”, se arată într-un comunicat semnat de preşedintele interimar al filialei, Horea Dan.
Ţărăniştii clujeni susţin că îşi amintesc cu tristeţe că partidul a fost scindat printr-o decizie luată la Cluj şi tot acum încearcă, încă o dată, să repare această gravă eroare, propunând colegilor noştri, alegeri comune.
“Sperăm că acest gest va fi apreciat ca atare de toţi membrii PNŢCD din ţară , iar exemplul nostru va fi urmat şi de alte organizaţii”, mai spun ţărăniştii clujeni.

  COMUNICAT PNTCD CLUJ

Subsemnatii Doru Radosav, Ioan Vida Simiti, Ioan Feraru, Horea Dan, Romulus Luca, intruniti in data de

16. 11. 2011, luind in considerare propunerea P.N.T.C.D. Cluj, aripa Lupu-Pavelescu, semnata de presedinte interimar Horea Dan si secretar general M. Farcas, sustinem actiunea de reunificare a P.N.T.C.D. Cluj, considerind ca prin persoana domnului Doru Radosav ca Vicepresedinte al P.N.T.C.D. condus de V. Ciorbea, reprezinta garantia armonizarii si reunificarii tuturor aripilor.

Ne amintim cu tristete, ca partidul a fost scindat printr-o decizie luata aici, iar acum incercam sa reparam aceasta grava eroare, propunand alegeri comune la o data stabilita anterior .

Prezentul comunicat prezinta baza de plecare in procesul de reunificare la nivelul judetului Cluj, a fractiunilor politice existente in P.N.T.C.D. si ca exemplu de urmat pentru toate celelalte organizatii judetene.

Semneaza:

Doru Radosav
Ioan Vida Simiti
Ioan Feraru
Horea Dan
Luca Romulus
Mircea Farcas

La Multi Ani,Dle Presedinte Victor Ciorbea..!!

                                                                        

As dori in cateva cuvinte sa adresez pe aceasta cale,sincere urari de Sanatate,Putere si Intelepciune,unui om care isi prezinta devotamentul si pretuirea sa,PNTCD-ului si care incearca cu toata puterea sa recladeasca acest minunat partid.Personal,cred in Victor Ciorbea si Impreuna  putem readuce PNTCD acolo unde merita,adica in Parlament.Dle Presedinte va rog sa acceptati un calduros si sincer LA MULTI ANI!!!!

De asemenea as dori sa prezint pe scurt,Biografia Dlui Presedinte V.Ciorbea si sa imi exprim respectul si admiratia mea,pentru intreaga sa activitate.
Cu respect si admiratie,
SILVIU RUSU
PNTCD Timisoara

DATE PERSONALE:

Născut la 26 octombrie 1954, în comuna Ponor, Judeţul Alba, România; căsătorit cu Lacrima Ciorbea la 14 aprilie 1977; un copil major-Oana.

EDUCAŢIA:

1979: Absolvent, cu Summa Cum Laude, şef de promoţie pe ţară, al Facultăţii de Drept din cadrul Universităţii Babeş Bolyay, Cluj Napoca.

În perioada comunismului, am fost singurul şef de promoţie pe ţară din cadrul facultăţilor de drept şi de ştiinţe sociale, fără a fi membru al partidului comunist. Dosarul meu de cadre nu era acceptabil pentru conducerea comunistă deoarece părinţii şi bunicii mei au fost declaraţi chiaburi şi unii dintre ei au fost condamnaţi politic.

1983: Masteratul, cu Summa Cum Laudae (cursuri postuniversitare), în Drept Civil, Comercial, Dreptul Muncii şi Drept Procesual Civil - Facultatea de Drept din Bucureşti.

1984-1990: Doctoratul, examenele cu Summa Cum Laudae, la Facultatea de Drept din Bucureşti. Specializarea în Drept Civil, Drept Comercial şi Drept Procesual Civil.

1992: Studii de management la Case Western Reserve University, Cleveland, Ohio, USA.

EXPERIENŢA PROFESIONALĂ:

1979-1984: Judecător la Judecătoria sectorului 5, Bucureşti, specializat în cauze civile.

1984-1987: Procuror la Direcţia pentru cauze civile din Parchetul General – specializat în Drept civil şi comercial.

1984-1992: Cadru didactic la Facultatea de Drept din Bucureşti (post rezervat până în anul 2005).

1990-1996: Preşedinte şi Fondator al Federaţiei Sindicatelor Libere din învăţământ (FSLI).

1990- 1993: Preşedinte şi Fondator al Confederaţiei Naţionale a Sindicatelor Libere din România ( CNSLR).

1993 – 1994: Preşedinte şi Fondator al Confederaţiei Naţionale a Sindicatelor Libere din România ( CNSLR-FRATIA).

1994-1996: Preşedinte şi Fondator al Confederaţiei Sindicatelor Democrate din România ( CSDR).

1993-1994: Membru al Comitetului Executiv al Confederaţiei Internaţionale a Sindicatelor Libere (ICFTU) şi al Comitetului Executiv al Confederaţiei Europene a Sindicatelor (ETUC).

1990-1996: Negociator pentru FSLI, CNSLR, CNSLR - FRATIA şi CSDR pe plan naţional şi internaţional.

În aceste funcţii, am avut o contribuţie esenţială la punerea bazelor mişcării sindicale democratice din România, la elaborarea primei noastre legislaţii sindicale, precum şi a noii legislaţii a muncii. De asemenea, am negociat cu organizaţiile patronale şi Guvernul primul contract colectiv de muncă la nivel naţional din istoria noastră, precum şi unele din primele contracte colective de muncă la nivel de ramură.

1994-1996 – Membru al Comitetului Executiv al Convenţiei Democratice din România ( CDR). Această organizaţie politică – fondată şi condusă, iniţial, de marea personalitate politică Corneliu Coposu – a câştigat alegerile din anul 1996 şi a condus ţara între 1996 – 2000. în această perioadă, a fost stabilită clar şi definitiv orientarea României spre integrarea în NATO şi Uniunea Europeană şi au fost făcute foarte multe reforme în acest sens.

1996-1998: PRIMAR GENERAL AL BUCUREŞTILOR:

Am fost întâiul Primar General al Bucureştilor născut în Transilvania, fiind ales în această funcţie în urma unei bătălii electorale care a făcut senzaţie la acea vreme, în urma căreia l-am învins pe celebrul tenisman Ilie Nastase. Pe durata acelui scurt mandat, am pus bazele a numeroase proiecte pentru Bucureşti, care sunt şi astăzi valabile, dar care nu sunt finalizate nici în prezent.

1996-1998: Prim Ministru al României:

Am fost întâiul premier creştin democrat şi cel dintîi prim ministru al PNŢCD, după 63 de ani, dintre care 45 de ani de comunism.

Am fost (şi încă mai sunt) cel mai tânăr Prim Ministru din istoria României.

În această funcţie, am adoptat o multitudine de acte normative, dintre care cele mai multe, cu mici modificări, sunt şi astăzi în vigoare şi am înfăptuit reforme fundamentale în toate domeniile vieţii economice, politice, sociale, culturale, etc.

Astfel, în plan economic, pentru a evita colapsul economic la nivel naţional şi a asigura tranziţia la economia de piaţă, am luat o multitudine de măsuri, dintre care menţionez: liberalizarea totală a preţurilor, concomitent cu liberalizarea ratei de schimb valutar şi a schimburilor comerciale; modificarea şi implementarea legislaţiei privind o adevărată privatizare a societăţilor comerciale, transformarea regiilor autonome în societăţi comerciale, restructurarea economiei– numai în sectorul minier au părăsit acest domeniu de activitate peste 100 000 de angajaţi, la cererea lor, în schimbul unor plăţi compensatorii consistente şi a faptului că negociasem cu organismele financiare internaţionale sume foarte mari pentru angajarea celor disponibilizaţi la executarea unor lucrări de închidere ecologică a minelor, construcţie de autostrăzi, etc.

De asemenea, am luat măsuri privind realizarea unor reforme profunde în agricultura românească, între care menţionez acordarea de cupoane pentru sprijinul direct al agricultorilor individuali, etc.

Am refăcut rezerva valutară a ţării şi am redeschis colaborarea României cu FMI şi BM, etc.

În acelaşi timp, am realizat reforme importante în domeniul politic: am condus primul Guvern democratic al Românei care a asigurat o orientare prooccidentală şi transatlantică stabilă şi fără compromisuri; din acest Guvern au făcut parte pentru întâia dată şi reprezentanţi ai minorităţii maghiare; în plan administrativ, am adoptat prima lege de descentralizare, care, cu foarte mici modificări, este şi în prezent în vigoare; în domeniul educaţiei, am adoptat Statutul cadrelor didactice, asigurându-le şi o salarizare mai adecvată; am reformat sistemul sanitar, precum şi sistemul de protecţie socială: pe lângă plăţile compensatorii, am introdus măsuri pro active de combatere a şomajului, am acordat pentru prima oară concediul de doi ani pentru creşterea şi îngrijirea copilului etc.; am reformat întreaga legislaţie privind adopţiile, precum şi sistemul de îngrijire a copiilor aflaţi în dificultate; am luat măsuri pentru continuarea reformei justiţiei şi salarizarea corespunzătoare a magistraţilor; am creat, împreună cu patronatele şi sindicatele, un adevărat parteneriat social şi am pus bazele tripartitismului în România, prin înfiinţarea Consiliului Economic şi Social şi a tuturor celorlalte structuri tripartite; etc.

1996-1998- Negociator cu Guvernele altor ţări, FMI, BM, BERD, BEI, Uniunea Europeană, Grupul celor 24, etc.

1996- Premiul pentru cea mai bună performanţă politică în anul 1996.

1999- 2001: Preşedinte al Alianţei Naţionale Creştin Democrate.

2001-2004: Preşedinte al Partidului Naţional ţărănesc Creştin Democrat.

în August 2004 – m-am retras din viaţa politică.

În data de 18 iunie 2011 un congres extraordinar al PNȚCD, convocat pentru a pune capăt sciziunilor interne din partid, l-a ales în funcția de președinte al formațiunii. A întrunit 529 de voturi pentru și 4 împotrivă. 34 de voturi au fost declarate nule

ACTIVITATEA ŞTIINŢIFICĂ: din anul 1977 (când eram student) şi până în prezent am publicat articole, studii, luări de cuvânt, etc. în diverse publicaţii interne şi internaţionale.

LIMBI STRĂINE: franceza şi engleza

Ultimul Simbol al PNTCD ne-a parasit...Ion Diaconescu a trecut in vesnicie..

Ion Diaconescu s-a născut pe 25 august 1917, în comuna Boţeşti, judeţul Argeş. S-a înscris în PNŢ în1936, la numai 19 ani. În 1947 a fost arestat şi închis, alături de alţi fruntaşi ţărănişti, iar partidul a fost desfiinţat. Perioada maturităţii, de la 30 la 47 de ani, şi-a petrecut-o în lagărele comuniste. Închisoarea l-a lăsat cu o boală persistentă de plămâni, pe care a îndurat-o tot restul vieţii.

 

 După eliberare, în 1964, i s-a fixat domiciliul forţat în Bărăgan; acolo, conform propriilor spuse, s-a cimentat prietenia cu Seniorul Corneliu Coposu. A revenit apoi în Bucureşti, unde a lucrat la "Ascensorul" până la vârsta pensionării. După cum recunoştea, îşi pierduse speranţa că va vedea lucrurile schimbându-se.
După evenimentele din Decembrie ’89, în contextul reînfiinţării partidelor istorice, a devenit prim vicepreşedintele PNŢCD, secondându-l pe Corneliu Coposu. 

După moartea Seniorului, care a survenit în noiembrie 1995, a devenit preşedintele PNŢCD şi al Convenţiei Democrate Române. A avut bucuria de a-şi vedea partidul ajuns la guvernare, după alegerile din 1996, dar şi nefericirea de a-i urmări căderea rapidă. Om neinteresat de putere şi cu o fire blajină şi împăciuitoare, Diaconescu nu a reuşit să ţină în frâu ambiţiile ţărăniştilor de nouă generaţie, care au dus la repetate sciziuni în cadrul partidului. După o guvernare zbuciumată, ale cărei costuri PNŢCD le-a plătit mai mult decât partenerii săi, la alegerile din 2000 partidul a ieşit în afara vieţii parlamentare.

După acest moment, Diaconescu s-a retras din funcţia de preşedinte, devenind preşedinte de onoare. Din această postură, a asistat la continua fărâmiţare a partidului, care şi-a petrecut ultimii zece ani în perpetue certuri, sciziuni, excluderi şi nu a reuşit să mai revină în Parlamentul României.
Ion Diaconescu a fost deputat în trei legislaturi consecutive (1990-1992, 1992-1996 şi 1996-2000), iar în legislatura 1996-2000 a îndeplinit funcţia de preşedinte al Camerei Deputaţilor. 

CUVANTUL DOMNULUI PRESEDINTE VICTOR CIORBEA 

S-A STINS ULTIMUL PATRIARH AL P.N.Ţ.C.D.

“ Ce pot să mai fac Dragul Meu? …Mai am o bucăţică de suflet şi sunt gata să v-o dau, numai să aduceţi partidul unde trebuie! “

P.N.Ţ.C.D. anunţă cu durere încetarea din viaţă a lui Ion Diaconescu, ultimul Patriarh al ţărăniştilor, care a marcat în mod decisiv viaţa politică a ţării noastre.

El se alătură unui veritabil Panteon ţărănist ce reuneşte sus, în ceruri acum, nişte personalităţi fără de care democraţia în România, nu poate fi concepută : Iuliu Maniu, Ion Mihalache, Corneliu Coposu şi Ion Raţiu.

Aşa cum în perioada interbelică Iuliu Maniu şi Ion Mihalache şi-au impresionat contemporanii prin intransigenţa lor morală, după 1989, Ion Diaconescu a deschis alături de Corneliu Coposu , perspectiva asupra unui alt mod de a face politică prin discreţie, eleganţă, umor bine temperat şi credinţă în viitorul ţării.

Această credinţă a fost legată de misiunea unică investită şi încredinţată PNŢCD, partidul care se confundă cu viaţa sa.

Pentru P.N.Ţ.C.D. Ion Diaconescu a făcut 17 ani de temniţă, presăraţi prin toate colţurile ţării.

Cele mai sinistre experienţe, cum au fost cele de la Aiud , minele de plumb din Maramureş (unde a şi contactat boala care l-a urmărit toată viaţa), Râmnicu- Sărat, domiciliul obligatoriu din comuna Rubla, au fost depăşite, sublimate şi transfigurate de către Preşedintele Onoarei noastre, printr-un omenesc plin de umor şi candoare, în fond cel mai potrivit remediu pentru o perioadă marcată de mineriade, ură şi resentimente.

Fostul absolvent al Institutului Politehnic din Bucureşti, reface PNŢ-ul alături de Corneliu Coposu după Revoluţie, marcând cele mai faste momente ale sale din postura de Preşedinte al P.N.Ţ.C.D, Preşedinte al C.D.R. şi Preşedinte al Camerei Deputaţilor.

În toate aceste ipostaze Ion Diaconescu ne-a lăsat moştenirea sa cea mai importantă, cea a unui om politic descins parcă din alte vremi, liber de frustrări, ce inducea prin simpla sa prezenţă linişte, pace şi calm…în fond, câteva elemente de negăsit acum în spaţiul public.

Nu cu mult timp înainte de a trece la cele veşnice mi-a spus cât de mult şi-ar dori să vadă partidul său de suflet revenit în politica activă.

Mă găseam în sufrageria sa, alături de nepotul domniei sale, domnul Gheorghe Marinescu, atunci când mi-a spus: “Ce pot să mai fac Dragul Meu? …Mai am o bucăţică de suflet şi sunt gata să v-o dau, numai să aduceţi partidul unde trebuie! “

Continua în felul său testamentul politic lasat lui, în directă decendenţă, de către Iuliu Maniu şi Corneliu Coposu.

Într-un moment atât de greu pentru noi, aş vrea să mi-l închipui pe Ion Diaconescu fericit. Şi-a împlinit destinul jalonând reântoarcerea tării spre mai bine.

Dumnezeu să îl odihnească !

Condoleanţe familiei îndurerate , tuturor ţărăniştilor şi românilor pe care Ion Diaconescu i-a reprezentat cu onoare, demnitate şi discreţie.

Victor Ciorbea

Preşedinte al PNŢCD