Tineretul Universitar PNTCD

Tineretul Universitar PNTCD

luni, 9 mai 2011

Semnificatia zilei de 10 MAI....1866

Primul rege al României Carol I de Hohenzollern-Sigmaringen, soseşte în Bucureşti, depunând laParlament Jurământ în faţa luiDumnezeu şi al poporuluiromân. Dela acea dată, devizafamiliei Hohenzollern, NIHIL SINE DEO (Nimic fărăDumnezeu) odată cu Carol I, afost preluată de stemadomnească - apoi regală - a României. Din 1866 şi până înanul 1947, când Monarhia a fost abolită dela putere de cătreguvernul comunist, ZIUA DE 10 MAI fiind Sărbătoarea naţională a Regatului României.

Se organiza parada militară, se cânta imnul intitulat 10 MAI ...Zece Mai va fi de-a pururi,/ Sfânta zi de 10 Mai... Zi ce simboliză INDEPENDENŢA DE STAT A ROMÂNIEI.
La 10 MAI 1877, Regele Carol I proclamă solemn Independenţa absolută a României, iar comuniştii, după
1947, ca să înlăture orice urmă a MONARHIEI din istoria ţării, au "mutat" sărbătorirea independenţei pe 9
Mai, iar cărţile de istorie ale timpului nu conţineau nici o dată despre monarhie, motiv pentru care generaţiile
născute după 1950 nu cunosc adevărata ISTORIE A ROMÂNIEI. Şi ca "tacâmul" să fie complet, după 1948 a fost eliminată şi statuia ecvestră a Regelui Carol I, amplasată în Piaţa Palatului Regal, unde se afla şi
Fundaţia Regele Carol I, mai târziu devenită Biblioteca centrală universitară
10 mai era ziua regelui si a familiei sale sau ziua tuturor românilor?
Desigur, mai cu seama la început, ea avea mai accentuat prima acceptiune.
Era ziua în care, în 1866, la Bucuresti, în fata Parlamentului, Carol I jura ca va fi credincios legilor tarii, ca va pazi religia românilor, integritatea teritoriului lor si ca va domni ca domn constitutional.
Ziua în care îsi exprima devotamentul "fara margini catre noua mea patrie si acel neînvins respect pentru lege, pe care l-am cules în exemplul alor mei. Cetatean azi, mâine, de va fi nevoie, soldat, eu voi împartasi cu d-voastra soarta cea mai buna ca si cea mai rea". .
Carol I, Ferdinand, dar si Carol II si Mihai I voiau sa fie în aceasta zi cât mai mult vazuti, sa ilustreze apropiere de popor (pentru orice suveran si, prin imitatie, pentru orice om politic în epoca moderna, imaginea publica era esentiala). Deja la prima întâlnire cu oaspetii sai de 10 mai, în 1867, Carol I rostea întâiul sau discurs în limba româna. Pentru a sarbatori aceasta zi se editau marci postale cu aspecte din viata suveranului; marca de un ban (cu juramântul regelui la 1866), de 3 bani (cu calatoriile regelui prin tara în postalion), de 5 bani (primul tun care a tras la Calafat si Vidin), de 10 bani (întâlnirea lui Carol I cu Osman pasa), de 25 bani (trecerea Dunarii de catre armata româna), de 40 bani (intrarea triumfala a lui Carol I la 1878 în Bucuresti). Se instituiau medalii, care erau conferite pe viata, dreptul de a le purta era personal si el nu se putea transmite urmasilor, care aveau însa dreptul de a le pastra, a amintire de familie. Se bateau monede jubiliare, cum erau cele de aur de 100, 50, 20 lei si cele de argint de 1 leu, 5 lei s.a.

Fireste, medaliile si monedele aveau chipul suveranului. Pe moneda de 100 lei, din 1906, erau reprezentate, pe lânga chipurile regelui si al reginei, si acelea ale lui Traian, Mircea cel Batrân, Stefan cel Mare, Mihai Viteazul. Erau reprezentate podul de peste Dunare al lui Traian, strajuit de un legionar roman, si podul de peste Dunare dela Cernavoda Podul Carol I si, lânga acesta din urma, un dorobant. Regele intra astfel în cuprinsul istoriei nationale.
10 mai era si ziua în care se aduceau osanale, în care se spuneau vorbe pompoase (într-o cuvântare tinuta la 10 mai, la o serbare din Bucuresti, Carol I era comparat cu... "Fat Frumos, care se urca pe vârful muntelui ca un vultur").
10 mai nu era însa doar ziua regelui si a familiei sale. "Sarbatoarea regelui Carol e si sarbatoarea României! Netrebnic românul care nu-si uita astazi de pasurile lui", cum clama Pompiliu Eliade într-o conferinta tinuta la o serbare populara în 1903, îndemnând locuitorii Bucurestilor sa petreaca, sa uite de necazuri si sa traiasca laolalta cu semenii o clipa de înaltare sufleteasca. Era ziua când, mai ales în marile asezari, se simtea aerul de sarbatoare.
La Bucuresti, în Piata Universitatii, era defilarea armatei, a elevilor, studentilor, mestesugarilor si negustorilor, a primarilor si nobililor judetelor tarii, îmbracati în costume populare specifice zonei din care veneau. "Intr-o zi de 10 mai (1891) l-am vazut pe falnicul biruitor al lui Osman Pasa întâia oara... Statea calare în dreptul statuii lui Mihai Viteazul si privea defilarea".
Asa îsi amintea Gala Galaction întâlnirea lui cu imaginea suveranului României. O imagine printre coroane aurii, azurii, rosii.


.